Iona Quotes

“Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul.”
― Marin Sorescu, Iona

“Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.”
― Marin Sorescu, Iona

“Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.”
― Marin Sorescu, Iona

“E strâmt aici, dar ai unde să-ți pierzi minţile.”
― Marin Sorescu, Iona

“Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.”
― Marin Sorescu, Iona

“De ce oamenii își pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?”
― Marin Sorescu, Iona

“Mamă, [...] mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară... [...] Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.”
― Marin Sorescu, Iona

“E prea mică lumea. Întâlnim la fiecare pas numai umbre.”
― Marin Sorescu, Iona

“Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de aceea trebuie să ne naştem mereu.”
― Marin Sorescu, Iona

“Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”
― Marin Sorescu, Iona

“E strâmt aici, dar ai unde să-ți pierzi mințile.”
― Marin Sorescu, Iona

“Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate.”
― Marin Sorescu, Iona

“De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii ?”
― Marin Sorescu, Iona

“Sunt ca un dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea - dar o dată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola lui de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cerc, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!”
― Marin Sorescu, Iona

“Cărăbuşii au o groază de picioare, dar când se răstoarnă pe spate nu mai pot să-şi revină, sunt ca şi pe lumea cealaltă. Poate ar trebui să aibă o parte din picioare pe spate. Să-şi distribuie mai raţional picioarele.”
― Marin Sorescu, Iona

“Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.”
― Marin Sorescu, Iona

“Înainte, mă gândeam aproape tot timpul la soţia mea. Acum, cu cât trec zilele, soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleţi. Una se scoboară, alta se înalţă. Acum nu se înalţă decât mama.”
― Marin Sorescu, Iona

“E strâmt aici, dar ai unde să-i pierzi
minţile. Nu e prea greu.
- E chiar o nimica toată.”
― Marin Sorescu, Iona

“Gata, Iona? Răzbim noi cumva la lumină!”
― Marin Sorescu, Iona

“- Am fost o dată pe un munte şi aerul era acolo atât de dens, încât m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumătate de ceas şi m-am uitat la aer. I se zăreau toate celulele şi din cauza asta parcă era crăpat.
- Aici nu eşti la munte, eşti la mare.
- (Continuând primul gând.) Îţi venea să-ţi deschizi şi tu toţi porii. Îţi venea să-ţi deschizi chiar venele, să-l simţi năvălind prin toată suprafaţa ta. (Respiră adânc.) Aşa... (Îi e rău.) E aşa greu să respiri...”
― Marin Sorescu, Iona

“Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă... până se ajunge la o singură mamă, una imensă...”
― Marin Sorescu, Iona

“Nu ştiu de ce mi s-a făcut dor de-un cărăbuş.”
― Marin Sorescu, Iona

“Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia”
― Marin Sorescu, Iona