Socrate's Reviews > Peripețiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial - Vol. 1

– Carevasăzică, ni l-au ucis pe Ferdinand, veni cu veste către Švejk servitoarea. Acum câțiva ani comisia medicală îl declarase pe domnul Švejk tâmpit iremediabil. Dumnealui, părăsind serviciul militar, îşi căutase o ocupație – trăia din negoțul de câini, nişte javre răpănoase şi vagabonde, cărora le ticluia cu propria sa mână pedigriul şi rasa, ca fiind dintre cele mai nobile. În afară de această ocupație, domnul Švejk mai suferea de reumatism şi chiar în momentul de față îşi ungea genunchii cu alifie opodeldoc. – Pe care Ferdinand, doamnă Müllerová? întrebă acesta, continuând să-şi maseze genunchii. Eu cunosc doi Ferdinanzi: unul – servitor la farmacistul Pruša, care din greşeală a băut o sticlă cu ulei de păr; dar mai este unul, Ferdinand Kokoška, cel ce strânge scârnă de câine. Nu-i mare pierdere nici de unul, nici de altul, doamnă Müllerová. 
– Vai, conaşule, dar vorba e de arhiducele Ferdinand, cel de la Conopište, grăsunul, cucernicul!... 
– Maica ta Hristoase! strigă Švejk. Asta-i bună! Şi unde, mă rog, i s-au întâmplat toate acestea domnului arhiduce? 
– La Sarajevo, conaşule, la Sarajevo. Ştiți, cu pistolul. Tocmai trecea pe acolo cu arhiducesa lui în automobil, şi poc! cu glonțul... 
– Ca să vezi, doamnă Müllerová, chiar în automobil! Fireşte, un domn ca dânsul îşi poate permite şi una ca asta. Probabil, nici prin gând să-i treacă, cât de păgubos se poate sfârşi un voiaj cu automobilul. Şi încă unde, la Sarajevo! Ştii că Sarajevo e în Bosnia, doamnă Müllerová? Te pomeneşti că turcii ne-o fi făcut-o. Nu trebuia să le luăm Bosnia şi Herțegovina... Să ştii că asta e, doamnă Müllerová. Carevasăzică, domnul arhiduce e în împărăția cerurilor. Spune-mi, mult s-a zbătut? 
– Nici n-a oftat, conaşule, cu revolverul nu-i şagă. Nu demult, chiar la noi, la Nusle, un domn se juca cu revolverul: şi-a împuşcat familia, ba şi portarul pe deasupra: dumnealui se dusese să vadă cine împuşcă la etajul trei.