What do you think?
Rate this book
Orlando Postuman
Orlando postuman nu este doar un descântec al apropierii și transformării capitaliste, ci și unul despre revoltă, furie și jale, un descântec despre și pentru „pierderea planetară,” pentru „toate cele tăiate aruncate ascunse ucise,” pentru „pădurile nepătrunse/mână în mână,” pentru „fetița care se simțea mereu inadecvată,” pentru „versurile lipicioase,” „versuri de Dragoste & Durere,” pentru „vocea aia de pluș,” „pentru toate atingerile/ care nu au ajuns să fie atingeri.” Un volum intim & evocativ, o mărturie pasională & queer despre rezistență și regenerare, despre „originea pierderii” și metamorfoze. (Medeea IANCU)
Poate că este un mit faptul că mai multe ciuperci cresc de lună plină, însă este un mit drag, magic și nedăunător. Cântecele și descântecele pe care le lansăm în lume, miturile și poveștile pe care sunt bazate au o forță. Au puterea de a face spațiu, de a crea adăpost sau, din contră, de a invizibiliza și a minimiza. Acest volum de poeme scris de Nóra Ugron își întinde rizomii afectivi și lirici înspre o întreagă comunitate, atât locală cât și globală, de voci care răspund Puterii. Răspund prin revoltă, răspund prin iubire, răspund prin grijă și afectivitate queer. Răspund depășind „rușinea” pe care o proiectează patriarhatul literar pe sentimentalitatea iubirii. Răspund lăsându-se pradă durerii pierderii până când aceasta e destructurată. Răspund fără dorința de a se încadra în lume, ci de a făuri o alta, împrăștiindu-și sporii într-o rețea feministă, răspund „împreună căci singure nu se poate”. (Maria MARTELLI)
Poemele Nórei Ugron eliberează și onorează spiritul unei La Llorona milenială, care își jelește dispariția iubitei deasupra apelor, păduceilor, omizilor și ciupercilor, plăntuțelor de apartament, într-o odă ecofeministă unde iubita e pădurea, pădurea e omida, omida e valul mării și prin valul mării poate sclipește peștele, în solzii căruia s-ar reflecta, iarăși, fața iubitei pierdute, dacă peștele n-ar fi dispărut în urma distrugerii mării și a vieților tuturor ființelor vii pentru profit infinit. Orlando Postuman aduce poeziei contemporane, cu multă demnitate și grijă, o bocitoare a acestor tărâmuri estice, care învelește în jale și mângâiere, și lacrimi pământul ars de extractivism. Asumându-și, cu mult curaj, ceea ce a fost numit peiorativ drept sentimentalismul femeilor, în această carte poeta crește un întreg ecosistem al doliului, atât de necesar pentru vremurile noastre pline de sfârșituri ale lumilor, individuale și colective. Avem nevoie de bocitoare care să ne deschidă ușile spre jalea din inimile noastre, după ape, păduri și după foste iubite, după prietene și plante și pești pe care n-o să-i mai vedem niciodată, după tot ce-a fost ars, ucis, zdrobit, sfărâmat; după tot ce dispare din fața ochilor noștri pe zi ce trece. Și pe lângă jale, când nu fugi de ea, e speranța; pe lângă jale, puterea transformatoare a comuniunii cu celelalte ființe. Pe lângă jale, iubirea. Posibilă, vindecătoare, abundentă și fără sfârșit. (Carolina VOZIAN)
Poate că este un mit faptul că mai multe ciuperci cresc de lună plină, însă este un mit drag, magic și nedăunător. Cântecele și descântecele pe care le lansăm în lume, miturile și poveștile pe care sunt bazate au o forță. Au puterea de a face spațiu, de a crea adăpost sau, din contră, de a invizibiliza și a minimiza. Acest volum de poeme scris de Nóra Ugron își întinde rizomii afectivi și lirici înspre o întreagă comunitate, atât locală cât și globală, de voci care răspund Puterii. Răspund prin revoltă, răspund prin iubire, răspund prin grijă și afectivitate queer. Răspund depășind „rușinea” pe care o proiectează patriarhatul literar pe sentimentalitatea iubirii. Răspund lăsându-se pradă durerii pierderii până când aceasta e destructurată. Răspund fără dorința de a se încadra în lume, ci de a făuri o alta, împrăștiindu-și sporii într-o rețea feministă, răspund „împreună căci singure nu se poate”. (Maria MARTELLI)
Poemele Nórei Ugron eliberează și onorează spiritul unei La Llorona milenială, care își jelește dispariția iubitei deasupra apelor, păduceilor, omizilor și ciupercilor, plăntuțelor de apartament, într-o odă ecofeministă unde iubita e pădurea, pădurea e omida, omida e valul mării și prin valul mării poate sclipește peștele, în solzii căruia s-ar reflecta, iarăși, fața iubitei pierdute, dacă peștele n-ar fi dispărut în urma distrugerii mării și a vieților tuturor ființelor vii pentru profit infinit. Orlando Postuman aduce poeziei contemporane, cu multă demnitate și grijă, o bocitoare a acestor tărâmuri estice, care învelește în jale și mângâiere, și lacrimi pământul ars de extractivism. Asumându-și, cu mult curaj, ceea ce a fost numit peiorativ drept sentimentalismul femeilor, în această carte poeta crește un întreg ecosistem al doliului, atât de necesar pentru vremurile noastre pline de sfârșituri ale lumilor, individuale și colective. Avem nevoie de bocitoare care să ne deschidă ușile spre jalea din inimile noastre, după ape, păduri și după foste iubite, după prietene și plante și pești pe care n-o să-i mai vedem niciodată, după tot ce-a fost ars, ucis, zdrobit, sfărâmat; după tot ce dispare din fața ochilor noștri pe zi ce trece. Și pe lângă jale, când nu fugi de ea, e speranța; pe lângă jale, puterea transformatoare a comuniunii cu celelalte ființe. Pe lângă jale, iubirea. Posibilă, vindecătoare, abundentă și fără sfârșit. (Carolina VOZIAN)
132 pages, Paperback
Published July 7, 2022
About the author
Nóra Ugron
32 books129 followersNóra Ugron (b. 1994) is a Romanian-Hungarian queer-feminist poet, editor, activist and engaged scholar based in Cluj-Napoca. Her debut poetry collection 'Orlando Postuman' was published in 2022 at Fractalia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
June 12, 2024
N-am mai citit niciodată o asemenea poezie.
Chiar așa filistin (în argoul studenților germani pe la 1700, incult.) cum sunt când vine vorba de poezie ro contemporană, și mai ales cea feministă/queer/antispeciistă, îmi dau seama că volumul de față nu e doar un pas important, ci și unul bine făcut. Iar să-l faci la o vârstă atât de fragedă (27 de ani e o vârstă fragedă să produci asemenea texte, comparativ cu ce scriu alții pe la 40, 50+) e impresionant.
Recomand.
Chiar așa filistin (în argoul studenților germani pe la 1700, incult.) cum sunt când vine vorba de poezie ro contemporană, și mai ales cea feministă/queer/antispeciistă, îmi dau seama că volumul de față nu e doar un pas important, ci și unul bine făcut. Iar să-l faci la o vârstă atât de fragedă (27 de ani e o vârstă fragedă să produci asemenea texte, comparativ cu ce scriu alții pe la 40, 50+) e impresionant.
Recomand.
January 3, 2023
4⭐ for now, might change later
Mă gândesc la o bună bucată din „mainstream”-ul poeziei contemporane de la noi și sunt și mai recunoscător pentru existența unor volume ca cel al Nórei Ugron, în care patetismul nu apare ca o modalitate de autoironizare a limbajului și mesajelor, ci e pus la înaintare cu cea mai mare sinceritate.
Cu aceeași demnitate sunt asumate și temele ecofeministe extrem de relevante (că tot se plânge toată lumea ca avem un decembrie cu temperaturi de martie timpuriu în timp ce pe americani i-au lovit ninsorile ca o avalanșă) și îndrăzneala de a scrie mai departe de distopia contemporană, într-un spațiu utopic răsărit din moartea capitalismului ca o grădină cu toate tipurile de pleurotus.
Singurul defect pe care i l-aș putea găsi ține de formă. Câteva versuri mergeau reșlefuite puțin pentru a maximiza impactul mesajului, DAR, sincer, e mult spus „defect”. Când problema unui text poetic e că are prea multe de zis și nu opusul, prefer să îl văd mai curând ca un punct tare.
din Scrisoare pentru fete ca mine
rezistența poate să fie un lac
în care ne scăldăm la lumina lunii pline
care ne reflectă fețele noastre rupte
rezistența poate să fie un lac
care ne acoperă rănile cu apa ei murdară
ne acoperă și ne vindecă și nu ne separă
rezistența poate să fie oglinda lacului tulburat
care ne unește, mii de exilați dezonorați
și-n care se scufundă toți împărații
rezistența poate să fie oglinda
rezistența să fie oglinda
rezistența să fie
rezistență
să fim
Mă gândesc la o bună bucată din „mainstream”-ul poeziei contemporane de la noi și sunt și mai recunoscător pentru existența unor volume ca cel al Nórei Ugron, în care patetismul nu apare ca o modalitate de autoironizare a limbajului și mesajelor, ci e pus la înaintare cu cea mai mare sinceritate.
Cu aceeași demnitate sunt asumate și temele ecofeministe extrem de relevante (că tot se plânge toată lumea ca avem un decembrie cu temperaturi de martie timpuriu în timp ce pe americani i-au lovit ninsorile ca o avalanșă) și îndrăzneala de a scrie mai departe de distopia contemporană, într-un spațiu utopic răsărit din moartea capitalismului ca o grădină cu toate tipurile de pleurotus.
Singurul defect pe care i l-aș putea găsi ține de formă. Câteva versuri mergeau reșlefuite puțin pentru a maximiza impactul mesajului, DAR, sincer, e mult spus „defect”. Când problema unui text poetic e că are prea multe de zis și nu opusul, prefer să îl văd mai curând ca un punct tare.
din Scrisoare pentru fete ca mine
rezistența poate să fie un lac
în care ne scăldăm la lumina lunii pline
care ne reflectă fețele noastre rupte
rezistența poate să fie un lac
care ne acoperă rănile cu apa ei murdară
ne acoperă și ne vindecă și nu ne separă
rezistența poate să fie oglinda lacului tulburat
care ne unește, mii de exilați dezonorați
și-n care se scufundă toți împărații
rezistența poate să fie oglinda
rezistența să fie oglinda
rezistența să fie
rezistență
să fim
Read
July 12, 2022Un volum superb, a cărui existență mă bucură mult! În sfârșit, un volum de poezie postumanistă, feministă, queer, anticapitalistă & antispeciistă în poezia românească.
Nóra Ugron e scriitoare, activistă și cercetătoare și asta se vede și se simte din carte, nu necesită împărțirea pe identități ușor digerabile, nu face o scriitură sau o cercetare depolitizate, ci toate sunt angajate în munca & afectele de a forma lumi mai blânde, mai curajoase și mai ingenioase în fața puterii, căci și poezia e un mod de a rezista, de a face spațiu, de a crea legături transnaționale, cu mișcări & cu scriitorx feministx care trăiesc prin scrierile lor; și locale, cu scriitoare feministe care trăiesc aici.
O carte despre o iubire pierdută, dar o carte în care durerea pierderii nu duce la izolare, în care comunitatea e acolo sa te prindă și comunitatea e multispecii, nu doar umană.
Nóra Ugron e scriitoare, activistă și cercetătoare și asta se vede și se simte din carte, nu necesită împărțirea pe identități ușor digerabile, nu face o scriitură sau o cercetare depolitizate, ci toate sunt angajate în munca & afectele de a forma lumi mai blânde, mai curajoase și mai ingenioase în fața puterii, căci și poezia e un mod de a rezista, de a face spațiu, de a crea legături transnaționale, cu mișcări & cu scriitorx feministx care trăiesc prin scrierile lor; și locale, cu scriitoare feministe care trăiesc aici.
O carte despre o iubire pierdută, dar o carte în care durerea pierderii nu duce la izolare, în care comunitatea e acolo sa te prindă și comunitatea e multispecii, nu doar umană.
August 26, 2022
Ce este iubirea într-un limbaj postuman? Cum tratăm, dacă tratăm, despre iubire în postuman? Întrebări complicate, pentru că iubirea are o tradiție literar-filosofic-religioasă de un umanism crunt. Iubirea care se cântă în aceste tradiții este una contractuală, una care sedimentează monumente tari, solide, însă ale durerii și excluderii. Nóra Ugron preia aceste întrebări și le răspunde în acest volum de o tandrețe (postumană) aparte.
Am citit în acest volum o pragmă a iubirii sincere. Se teoretizează aici despre ce poate fi iubirea postumană, dar aceasta nu e o teoretizare rece, ce dorește să fie limpede și clară, exhaustivă. Teoretizarea-practică din aceste pagini este o abordare emoționant de sinceră. M-am emoționat până la lacrimi de frumusețea cu care Nóra scrie despre iubire. Ori, o astfel de raportare nu poate fi decât una sinceră, venită ca atestare a iubirii reale pe care Nóra o are față de lume. Este și un fel de idealism-practic aici al iubirii, care îmi amintește de spiritul lui Weil într-un mod, din nou, extrem de emoționant.
Iubirea postumană e apa. Nu simbolic, apa nu e semn, pur și simplu există o concordanță materială între acestea două, dincolo de o relație semnificantă. Materialism fluid al iubirii. Și aici merită adăugată o altă discuție pe care volumul o tratează: monumentul. Ce este un monument feminist postuman? Monumentul se redefinește ca atestare a fluidității conexiunilor infinite. Un monument nu mai este ceva solid ridicat pe verticala heteronormativității, este cu totul altceva, și cred că în primul rând o apă. Apele sunt lăsate aici să se întrepătrundă și să vorbească despre comunități: de la comunități de texte la comunități de autoare la comunități acvatice la comunități postumane. Și, fiind ape, acestea curg unele în altele într-o mare apă a iubirii pline de viață și responsabilitate.
Tehnic, aceste lucruri se realizează intertextual superb. Pentru mine, Marginale în numele cerbului este răspunsul feminist la Moartea căprioarei, textul cult monumental al tradiției vânătorii împărtășite din tată în fiu. Sau, spre exemplu, dacă la început era durerea, înseamnă că nu era cuvânt pentru ea. Dar țesătura cea mai emoționantă este cea a autoarelor/autorx care se realizează prin motto-uri sau mulțumiri. M-a mișcat puternic acest lucru, pentru că atestă existența comunității feministe autohtone, o comunitate prezentă și activă, o apă vie.
Un volum foarte așteptat, necesar, frumos, emoționant și important.
Am citit în acest volum o pragmă a iubirii sincere. Se teoretizează aici despre ce poate fi iubirea postumană, dar aceasta nu e o teoretizare rece, ce dorește să fie limpede și clară, exhaustivă. Teoretizarea-practică din aceste pagini este o abordare emoționant de sinceră. M-am emoționat până la lacrimi de frumusețea cu care Nóra scrie despre iubire. Ori, o astfel de raportare nu poate fi decât una sinceră, venită ca atestare a iubirii reale pe care Nóra o are față de lume. Este și un fel de idealism-practic aici al iubirii, care îmi amintește de spiritul lui Weil într-un mod, din nou, extrem de emoționant.
Iubirea postumană e apa. Nu simbolic, apa nu e semn, pur și simplu există o concordanță materială între acestea două, dincolo de o relație semnificantă. Materialism fluid al iubirii. Și aici merită adăugată o altă discuție pe care volumul o tratează: monumentul. Ce este un monument feminist postuman? Monumentul se redefinește ca atestare a fluidității conexiunilor infinite. Un monument nu mai este ceva solid ridicat pe verticala heteronormativității, este cu totul altceva, și cred că în primul rând o apă. Apele sunt lăsate aici să se întrepătrundă și să vorbească despre comunități: de la comunități de texte la comunități de autoare la comunități acvatice la comunități postumane. Și, fiind ape, acestea curg unele în altele într-o mare apă a iubirii pline de viață și responsabilitate.
Tehnic, aceste lucruri se realizează intertextual superb. Pentru mine, Marginale în numele cerbului este răspunsul feminist la Moartea căprioarei, textul cult monumental al tradiției vânătorii împărtășite din tată în fiu. Sau, spre exemplu, dacă la început era durerea, înseamnă că nu era cuvânt pentru ea. Dar țesătura cea mai emoționantă este cea a autoarelor/autorx care se realizează prin motto-uri sau mulțumiri. M-a mișcat puternic acest lucru, pentru că atestă existența comunității feministe autohtone, o comunitate prezentă și activă, o apă vie.
Un volum foarte așteptat, necesar, frumos, emoționant și important.
Read
September 6, 2023Dorul meu pentru tine
este planta de interior
pe care încerc să o salvez.
Cele mai multe mor din cauza abundenței de apă.
Cum se poate iubi
mai puțin?
Am schimbat pământul
și am scos rădăcinile putrezite.
An citit undeva că
doar cele putrezite trebuie tăiate,
iar cele sănătoase lăsate
neatinse.
De unde poți să-ți dai seama
dacă ai scos firele potrivite?
Când o plantă arată semne
de moarte,
de unde știi până când
se poate salva?
De unde știi că nu
se poate salva?
Și dacă se poate salva o plantă
care pare să fie pe moarte,
de unde știi că ceea ce crezi că
ar fi salvarea într-adevăr
este?
Oricât de multe informații
aș citi despre
plante,
ce e dorul meu pentru tine,
oricât de perfect
aș urmări
instrucțiunile internetului și
intuițiile inimii,
doar cu timpul pot afla
consecințele și rezultatele acțiunilor mele
de fiecare zi.
Puiul de aloe de pe pervaz
este ceea ce nu o să dispară
niciodată,
nici după posibila moarte.
De unde poți ști în ce formă
renasc plantele
de interior?
este planta de interior
pe care încerc să o salvez.
Cele mai multe mor din cauza abundenței de apă.
Cum se poate iubi
mai puțin?
Am schimbat pământul
și am scos rădăcinile putrezite.
An citit undeva că
doar cele putrezite trebuie tăiate,
iar cele sănătoase lăsate
neatinse.
De unde poți să-ți dai seama
dacă ai scos firele potrivite?
Când o plantă arată semne
de moarte,
de unde știi până când
se poate salva?
De unde știi că nu
se poate salva?
Și dacă se poate salva o plantă
care pare să fie pe moarte,
de unde știi că ceea ce crezi că
ar fi salvarea într-adevăr
este?
Oricât de multe informații
aș citi despre
plante,
ce e dorul meu pentru tine,
oricât de perfect
aș urmări
instrucțiunile internetului și
intuițiile inimii,
doar cu timpul pot afla
consecințele și rezultatele acțiunilor mele
de fiecare zi.
Puiul de aloe de pe pervaz
este ceea ce nu o să dispară
niciodată,
nici după posibila moarte.
De unde poți ști în ce formă
renasc plantele
de interior?
September 1, 2022
cel mai frumos din lume🥺
November 2, 2022
Cartea este o odă scrisă sub „dorința arzătoare” de a te conecta cu celelalte ființe, umane și non-umane, într-o lume transformatoare, în continuă mișcare și devenire. Comuniunea cu celelalte forme de existență, pe care încearcă autoare să o dezvăluie cititoarxlor sale, devine laitmotivul acestei lucrări poetice, determinând o tehnică specială de construcție a textului și producând un alt mod de a privi lumea – privirea queerificată.
August 2, 2022
Reading this book feels like a blanket on a rainy day
April 24, 2024
3.5/5
Orlando Postuman este o carte care m-a lasat conflicted.
Pe de o parte mi se pare ca poemele de natura politica, de protest, pline cu jocuri quirky si extrem de inteligente de limbaj sunt exact ce vreau sa caut in poezia contemporana.
Pe de altă parte, au existat multe momente in care simt ca volumul Norei fell short for me, posibil sa nu pot sa relatez asa de tare cu poemele ei de iubire, care chiar daca sunt pline de emotie, both mourning and nostalgia și tenderness, mă lasă rece. Dar această răceală este mai mult una subiectivă decât o parere obiectivă.
Când atinge punctul forte între aceste lumi, Nora este unstoppable, see “te simt” as reference.
În mâinile cititorului corect cartea Norei o sa fie atât o oază de iubire cât și una de revoltă, pentru că la finalul zilei, iubirea este politică. Deci recomand cu căldură oricărui om care vrea să simtă equal parts love and equal parts rage, invelită în putere queer, veganx și antispeciistă, something to fight for.
Orlando Postuman este o carte care m-a lasat conflicted.
Pe de o parte mi se pare ca poemele de natura politica, de protest, pline cu jocuri quirky si extrem de inteligente de limbaj sunt exact ce vreau sa caut in poezia contemporana.
Pe de altă parte, au existat multe momente in care simt ca volumul Norei fell short for me, posibil sa nu pot sa relatez asa de tare cu poemele ei de iubire, care chiar daca sunt pline de emotie, both mourning and nostalgia și tenderness, mă lasă rece. Dar această răceală este mai mult una subiectivă decât o parere obiectivă.
Când atinge punctul forte între aceste lumi, Nora este unstoppable, see “te simt” as reference.
În mâinile cititorului corect cartea Norei o sa fie atât o oază de iubire cât și una de revoltă, pentru că la finalul zilei, iubirea este politică. Deci recomand cu căldură oricărui om care vrea să simtă equal parts love and equal parts rage, invelită în putere queer, veganx și antispeciistă, something to fight for.
May 7, 2024
Volumul acesta m-a găsit în momentul potrivit, cu dragoste și durere la pachet 🍄🧺💔
August 17, 2023
simt ca toata lumea trateaza volumul acesta ca o opera cu imensa importanta stilistica, politica si literara, cu un stil extrem de radical si experimental. mie insa mi s-a parut mai mult decat atat o oaza de sinceritate si iubire, majoritatea poemelor fiind despre pierderea iubitei autoarei. relatia lor si sentimentele poetei mi s-au parut incredibil de induiosatoare, m-au facut sa empatizez cu ea foarte puternic si sa ma gandesc la propriile relatii si pierderi. cred ca in aceasta sinceritate isi gaseste volumul cea mai mare putere, o poveste de dragoste simpla si trista, intre doi oameni incercand sa-si navigheze viata intr-un sistem opresiv. temele de conexiune si iubire a tuturor fiintelor cat si a vietii in afara capitalismului si a egocentrismului societatii moderne au fost de asemenea explorate si impletite cu tema iubirii, obtinand astfel un mozaic atat induiosator cat si critic politic-social. recunosc ca nu stiu foarte multe despre teorie postumanista, insa acest volum m-a facut sa vreau sa aflu mai multe despre acest subiect.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 25, 2023
Am scris aici mai multe despre volum✨:
https://citestema.ro/capitalismul-uci...
https://citestema.ro/capitalismul-uci...
August 30, 2022
Așteptam cu nerăbdare acest volum și l-am devorat cu nesaț, aproape nerespirând, ca și când mă aflam în catedrala pinilor și a surorilor ciuperci, unde pierderea și durerea se transformă continuu în valuri de iubire și viață nouă, iar tu respiri în uimire parcă atentx să nu deranjezi acest flux. O declarație de jale și dragoste către lume și lumi, unde lumea e persoana iubită și iubita e lumea ❤️
Read
August 7, 2022Gratulálok, Nóra! Szerettem olvasni ezeket a verseket, jó volt egy olyan szerelemről is hallani, ahol nem a bántás, a birtoklás, a kizsákmányolás, a másik megsemmisítése volt a cél, vagy valami misztikus, elérhetetlen, emberfölötti lénnyé avanzsálása. Szerettem a növényes verseket, a dühöd, és a szókimondásod, és örvendek, hogy bátor voltál ahhoz, hogy megtaláld a hangod - még ha egy másik nyelven is. További sok sikert!
Read
October 2, 2023🍄🐛🐈⬛🌱🌲💧💔
Displaying 1 - 15 of 15 reviews