What do you think?
Rate this book
probleme personale
Nominalizare in 2010 la Marile Premii Prometheus - Opera Omnia
Angela Marinescu scrie din nou un volum exploziv, in care continua lupta cu toate prejudecaţile de receptare pe care poezia ei le suscita. Radicalismul poetei atinge acum cele mai sensibile tabuuri, impuse de suferinţa incurabila si de toate complexele pe care si le recunoaste, nu fara cinismul artei sale poetice – genuina si inconfundabila. Problemele personale nu sint numai ale Angelei Marinescu - cea mai puternica si dezinhibata voce poetica a momentului - , sint ale prezentului si ale poeziei contemporane autentice, care se lasa scrisa din ce in ce mai rar.
„Extazul negru al Angelei Marinescu nu e decit implozia tragicului la limita absoluta a suportabilitatii, iar beatitudinea sa – o crispare spasmodica.” (Al. Cistelecan)
„Poezii splendide, mai intii scandaloase prin indraznelile imagistice ale autoarei, apoi, ciudat!, parind aproape religioase prin ardoare.” (Daniel Cristea-Enache)
„Sufletul nu este impudic exhibat, ca in lirica sentimentala, ci prefacut in obiect de interventie chirurgicala, in tema de analizat. Sufletul este asezat pe masa de operatie si sfirtecat: fara complezenta si fara crutare. Fiecare membru, organ sau viscera, cu grija decupat, este apoi privit cu microscopul.” (Nicolae Manolescu)
„Un lirism pur subiectiv, probleme personale pina la deznadejde, exprimind o drama existentiala ce lasa uneori sa-i straluceasca, nu mai putin indoliat, totusi, nimbul metafizic.” (Ion Negoitescu)
„Daca o buna parte din lirica feminina de ultima si penultima ora a mostenit, neindoielnic, de la Angela Marinescu aplecarea spre spasmurile carnalitatii in suferinta, vocatia ascetica a acestor poetizari total lipsite de senzualism (...) a trecut poate mai putin observata si nu si-a gasit imitatori.” (Octavian Soviany)
Angela Marinescu scrie din nou un volum exploziv, in care continua lupta cu toate prejudecaţile de receptare pe care poezia ei le suscita. Radicalismul poetei atinge acum cele mai sensibile tabuuri, impuse de suferinţa incurabila si de toate complexele pe care si le recunoaste, nu fara cinismul artei sale poetice – genuina si inconfundabila. Problemele personale nu sint numai ale Angelei Marinescu - cea mai puternica si dezinhibata voce poetica a momentului - , sint ale prezentului si ale poeziei contemporane autentice, care se lasa scrisa din ce in ce mai rar.
„Extazul negru al Angelei Marinescu nu e decit implozia tragicului la limita absoluta a suportabilitatii, iar beatitudinea sa – o crispare spasmodica.” (Al. Cistelecan)
„Poezii splendide, mai intii scandaloase prin indraznelile imagistice ale autoarei, apoi, ciudat!, parind aproape religioase prin ardoare.” (Daniel Cristea-Enache)
„Sufletul nu este impudic exhibat, ca in lirica sentimentala, ci prefacut in obiect de interventie chirurgicala, in tema de analizat. Sufletul este asezat pe masa de operatie si sfirtecat: fara complezenta si fara crutare. Fiecare membru, organ sau viscera, cu grija decupat, este apoi privit cu microscopul.” (Nicolae Manolescu)
„Un lirism pur subiectiv, probleme personale pina la deznadejde, exprimind o drama existentiala ce lasa uneori sa-i straluceasca, nu mai putin indoliat, totusi, nimbul metafizic.” (Ion Negoitescu)
„Daca o buna parte din lirica feminina de ultima si penultima ora a mostenit, neindoielnic, de la Angela Marinescu aplecarea spre spasmurile carnalitatii in suferinta, vocatia ascetica a acestor poetizari total lipsite de senzualism (...) a trecut poate mai putin observata si nu si-a gasit imitatori.” (Octavian Soviany)
- GenresPoetry
74 pages, Paperback
First published January 1, 2009
About the author
Angela Marinescu
32 books5 followersNumele Angela Marinescu este un pseudonim, numele real fiind Basaraba-Angela Marcovici. A folosit și pseudonimul Basaraba Matei. Este fiica lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura orașului Arad, și a Mariei (n. Martiș), profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și la înot. Tatăl poetei descinde din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit în peregrinările sale Mihai Eminescu. Este mama poetului și publicistului Alexandru Matei. Angela Marinescu a făcut gimnastică la sol (era cea mai bună din Arad), înot și volei. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea, mai exact între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina, absolvind în final Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru.
A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009).
A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004.
În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză.
A primit numeroase premii, printre care premiul „Nichita Stănescu” în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2000.
În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”.
A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009).
A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004.
În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză.
A primit numeroase premii, printre care premiul „Nichita Stănescu” în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2000.
În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
August 19, 2015
dură, incisivă, tăioasă și sensibilă ca o floare de mac în bătaia vântului.
Displaying 1 of 1 review