Românii au cheltuit 8,6 miliarde de euro anul trecut în străinătate, ceea ce reprezintă de două ori mai mult decât sumele cheltuite de turiștii străini în România, a menționat guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, în cadrul prezentării celui mai recent raport privind inflația. Venit într-o perioadă în care mulți dintre români se pregăteau sau se bucurau de vacanța în străinătate, mesajul guvernatorului BNR accentua ideea că turismul aduce un important impact negativ la „veşnica problemă a României” – deficitul contului curent al balanței de plăți, care a trecut în primul semestru din acest an de 12 miliarde de euro, în creștere cu mai mult de o treime față de aceeași perioadă din 2023.
Recent, m-am întors dintr-o tabără de familie la munte, unde am experimentat timp de mai multe zile o realitate surprinzătoare: lipsa completă a semnalului de telefonie mobilă și a conexiunii de date în anumite zone din România. Am fost mai întâi surprins, apoi am devenit aproape panicat, iar în final m-a cuprins un sentiment de libertate. Pe de o parte, această experiență ridică întrebări serioase cu privire la mult lăudata infrastructură digitală a țării, mai ales într-o lume în care conectivitatea este esențială atât pentru turiști, cât și pentru antreprenorii locali care depind de aceasta pentru a atrage și a menține clienți.
Pe de altă parte, lipsa semnalului mi-a oferit ocazia de a întâlni și a discuta pe îndelete cu români care se pregăteau de vacanțe în străinătate, români care au lucrat timp de mai mulți ani în străinătate, români care locuiau în străinătate și au venit în România pe perioada vacanței, dar și antreprenori români sau cabanieri pasionați aflați într-o luptă tot mai greu de susținut pentru păstrarea bunului-simț și a celor „10 porunci ale mersului pe munte”.
Întâlnirile au venit după ce în prima parte a vacanței școlare am avut ocazia să particip la câteva dintre meciurile echipei naționale a României la Campionatul European de fotbal din Germania, alături de multe zeci de mii de români în tribune.
Plecat cu noaptea în cap, am ajuns în prima zi la Viena, după aproximativ jumătate de zi de condus și pe drum mi-am adus aminte cum același oraș fusese ținta primei mele călătorii în străinătate în urmă cu mai bine de două decenii. Pe atunci, m-am programat cu câteva săptămâni înainte și, însoțit de numeroase documente justificative, am fost la interviu la Ambasada Austriei pentru a obține prima mea viză pe pașaport. Am schimbat șilingi și m-am pregătit pentru trenul de noapte care m-a dus la gara Keleti din Budapesta, de unde, câteva ore mai târziu, am luat un alt tren care m-a adus la Viena. În toiul nopții și în mijlocul pustietății, a trebuit, desigur, să desfac bagajul pentru controlul vamal amănunțit făcut în tren înainte de intrarea în Ungaria.
Mai bine de două decenii mai târziu, a fost nevoie de un sfert de oră să cumpăr online vignete pentru taxa de drum în Ungaria și Austria, iar controlul vamal de la granița cu Ungaria nu a durat mai mult de două minute, în afara celor 15 minute cât a trebuit să aștept la coada de autoturisme.
Se poate spune că am avut noroc (l-am ajutat și eu un pic, desigur, printr-o planificare atentă) comparativ cu momentul în care revin în țară pentru vacanță o parte din cele aproape șase milioane de români stabiliți în străinătate, conform celei mai recente ediții a raportului anual al Organizației Mondiale pentru Migrație (IOM).
Pe perioada călătoriei la Campionatul European am avut ocazia să petrec timp cu zeci de astfel de români, de la muncitori și șoferi la medici sau profesioniști de succes. Indiferent de povestea personală, a reieșit un aspect comun: nevoia lor de a aparține României este certă, dar nu este în prezent satisfăcută de ceea ce face România pentru ei. România lor a rămas doar o imagine din trecut, ajustată de un flux de informații, adesea distorsionate, din social media. Surprinzător (sau nu, dacă ne uităm la rezultate), singurii care comunică cel mai mult cu românii din străinătate sunt maneliștii și extremiștii. Din câte am văzut, copiii românilor din străinătate se simt deja, în primul rând, cetățeni europeni și sunt tot mai puțin legați emoțional de România. Ar fi păcat să îi pierdem (încă o dată și, cel mai probabil, definitiv) și pe nostalgicii lor părinți, aflați încă în putere.§
