Variante de scriere Vezi și : Invidia

Etimologie

Din italiană invidiare. Confer invidie.

Pronunție

  • AFI: /in.vi.diˈja/


Verb


Conjugarea verbului
invidia
Infinitiv a invidia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
invidiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să invidieze
Participiu invidiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui.
  2. a dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din invidie.

Pronunție

  • AFI: /inˈvi.di.ja/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru invidie.

Etimologie

Din invidia.

Pronunție

  • AFI: /in.vi.diˈja/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invidia.

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină invidia.

Pronunție

  • AFI: /inˈvi.dja/


Substantiv

invidia f., invidie pl.

  1. invidie

Cuvinte derivate

Vezi și





(Latina)

Variante

Etimologie

Din invidus ("invidios") < invideō ("a invidia, a pizmui").

Pronunție

  • AFI: /inˈwi.di.a/


Substantiv


Declinarea substantivului
invidia
f. Singular Plural
Nominativ invidia '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. invidie
  2. odiu, ură, dezgust, scârbă

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate